Tradiţii pentru spor şi sănătate la sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului

La 6 august, creştinătatea prăznuieşte Schimbarea la Faţă a Domnului, sărbătoare cunoscută în popor sub denumirea de Pobreajen.

Marea sărbătoarea împărătească din calendarul creştin evocă un eveniment petrecut în ultimul an al vieţii pământene al Mântuitorului nostru, ultima etapă de propovăduire.

Istoricul sărbătorii

Scriptura aminteşte că la o săptămână după ce Mântuitorul le-a vestit apostolilor patimile pe care le va îndura în curând, pentru mântuirea oamenilor, a urcat pe Muntele Tabor însoţit de trei dintre ucenicii Săi-Petru, Iacov şi Ioan. Iisus voia să se roage şi să se reculeagă în linişte. După ce au ajuns în vârful Muntelui, în timpul rugăciunii, obosiţi de urcuşul fizic şi iniţiatic, cei trei ucenici au adormit. Când s-au trezit, Iisus se ruga Tatălui Ceresc. „S-a Schimbat la faţă înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar hainele Lui s-au făcut albe ca lumina. Şi s-au arătat lor Moise şi Ilie , vorbind cu El". (Matei-17, 2-3).

Atunci un nor i-a umbrit şi din cer s-a auzit un glas: „Acesta este Fiul meu Cel iubit, în care am binevoit; pe Acesta să-l ascultaţi!" Auzind acel glas, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au înspăimântat foarte. (Matei 17, 2-6). Atunci, Iisus S-a apropiat de ei şi Le-a zis: „Sculaţi-vă şi nu vă temeţi!". Dar ridicându-şi privirea, ucenicii L-au văzut doar pe Iisus. Pe când coborau din munte, Iisus Le-a poruncit: "Să nu spuneţi ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morţi!"


Sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului datează din secolul al IV-lea, iar evenimentul face referire la împărăteasa Elena care a zidit o biserică pe muntele Tabor. În documentele religioase, sărbătoarea a fost menţionată începând cu prima jumătate a secolului al V-lea. În Vest însă, sărbătoarea Schimbării la Faţă s-a generalizat prin decizia Papei Calist al III-lea, în semn de mulţumire pentru izbânda creştinilor asupra turcilor în anul 1456, la Belgrad.

Referindu-se la praznicul împărătesc al Schimbării la Faţă, comentatorii Evangheliei sunt de acord că sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului anticipează învierea lui Hristos, iar această înviere prefigurează şi propria noastră înviere.


Sărbătoarea împărătească a Schimbării la Faţă ne dovedeşte că Hrisos a fost, cu adevărat, fiul lui Dumnezeu.

Praznicul Schimbării la Faţă slăveşte urcuşul duhovnicesc, credinţa şi dragostea creştină, care ne ridică pe fiecare dintre noi din întunericul deşertăciunilor la lumina izbăvirii.

Tradiţii pentru spor şi sănătate

Creştinii care se află în Postul Adormirii Maicii Domnului au dezlegare la peşte.

Tradiţia spune că este bine ca sărbătoarea să fie trăită cu intensitate sporită prin rugăciuni pentru sănătatea şi împlinirile familie, prin pelerinaje la mănăstiri, care adăpostesc icoane făcătoare de minuni şi moaşte

În ziua praznicului, creştinii nu trebuie să se certe cu nimeni, mai ales cu rudele sau cu prietenii; cine încalcă tradiţia, va avea parte numai de supărări, până la viitoarea sărbătoare de Pobrejenie.

Pentru sănătatea şi norocul copiilor , gospodinele trebuie să respecte sărbătoarea prin evlavie şi fapte umanitare, să nu spele rufe şi să nu măture în gosporărie.

În această zi se culeg din vie primii struguri, adică „pârga" din struguri; aceştia se sfinţesc la biserică şi se împart săracilor. În tradiţia populară, această pomenire poartă numele de „Coliva de struguri" şi se face în memoria rudelor decedate. Cine aduce această ofrandă la biserică, aduce sporul şi sănătatea în propria familie.

Pentru munca la câmp, este ultima zi când se mai coseşte fânul.

Pentru menţinerea sănătăţii, începând din această zi este interzis scăldatul, deoarece se răcesc apele.

Din ziua sărbătorii de Pobrejean (Obrejenie sau Pobreajen) începe să se obrojească (să se îngălbenească) frunza codrului şi iarba câmpului. Berzele se pregătesc să plece spre ţări mai calde .